Bineînțeles că vine și continuarea, era doar o chestiune de timp 😀.
Spuneam eu că ar fi bine sa scriu o carte despre asta, și acum dacă mă gândesc deja adun de una, și încă nu am terminat 😅
După ce am terminat cu delegația de la Brăila, am mai lucrat maxim o săptămână în Iași, fara cine știe ce impact, apoi ... a urmat delegația la Ploiesti.
Fi atent că asta este cireașa de pe tort 😅😅😅.
Cum.... După cum am mai zis 😁 eram expert in cartografie 😅😅😅. Mi sa dat doar mie o localitate pentru a prelua clienții de la furnizorul proaspăt cumpărat, la furnizorul cumpărător, pentru care și lucram :)
Era o localitate a cărei denumire începea cu M :)
Și în care am inceput direct de cum am ajuns în Ploiesti, adică imediat după ce ne-am cazat, in aceeași... era seara deja 😁.
Ne cazam plecam pe teren, colegii aveau locul pentru mine transmis, știau cumva unde sunt repartizată, se uită ei pe maps, găsesc pancarda localității, și spun ei, Ema, aici ai tu de lucru, jos și spor la treabă!
Cobor, vad denumirea localității, mă uit pe telefon, semnal 0! Aveam telefonul dual SIM, aveam 2 operatori in telefon, și tableta de serviciu, dar semnal 0!
Mă uit în jur, pădure! Mă uit în sus, munte 😅😅😅.
Primul gând, doamne ajuta sa nu fie urși, că nici la 112 nu pot suna 😀.
Aveam in mana o lista cu clienții ce trebuia să-i găsesc și să le fac trecerea 🙂.
Merg eu pe lângă sosea, semnal nimic 😐. La un moment dat dau de case. Frate ce fac eu aici? Sunt pe o altă planetă? 0 tehnologie, modernizarea însemnând numai strada, și aia doar cea principala, mă simțeam de parcă m-am întors în timp, prin anii 70 😅.
Dau de un magazin, unde erau câțiva de ai locului!
Și întreb eu, buna seara, mă numesc Emanuela, sunt din partea companiei x, care de curând a cumpărat compania y, la care o parte dintre dumneavoastră sunteți clienți, trebuie să găsesc acești oameni (vreo 70 la număr)
Vad un tip, cu vreo 5 ani mai mare ca mine, acolo toți se cunoșteau cu toți, eu singura in pădure în creierii munților, zici că eram scufița roșie 😅😅😅.
Zice omul:
_ Dă lista aia sa vad pe cine cauți, că tu sigur nu-i cunoști, și te duc eu la ei!
(Mă duci la ei?Cum adică?) Zic eu in gândul meu 😐. Oups Doamne ajuta 😀.
Zice x, y, z, sunt rudele mele, dar eu nu te cred că ești cine zici, eu sun la reprezentantul local, sa întreb dacă tu ce zici e adevărat (nu știu pe ce rețea avea telefonul de a putut suna, că eu nu puteam sa sun nici la 112)
Doamne ajuta reprezentantul respectiv a confirmat cele spuse de mine.
Apoi zice omul hai sus!
Eu? Unde?
El, pe bicicleta 😅😅😅😅😅.
Ce te uiți așa? Ăștia sunt rude cu mine, stau la un kilometru de aici, și fără mine nu te vor crede!
Și.... m-am urcat pe bicicleta, era o singură bicicleta, el o conducea 😅😅😅. (Eu nu știu să merg pe bicicleta)
Mă duce, mă prezintă unui frate, al său, și zice, eu am treabă, trebuie sa rezolv cu animalele, dar tu mergi cu ea că ea nu are de unde ști, la x, la y la z 🧐.
Și merge omul cu mine, la toată lumea din zona ce ii cunoastea, și rezolv preluările, apoi? Cum vin colegii după mine?
Eu semnal nu, ce locație sa dau? Nu știam nici eu unde mă aflu 😅😅😅.
Zice omul dar ăștia ai tai colegi te-au uitat aici? Sau nu ai semnal sa te poata găsi? Dacă nu vin ei după tine, ramai la noi, avem o camera libera, dar cumva tot trebuie sa te găsească.
Mă întorc la om acasă, îmi pune un suc, și zic, dar aveți net prin wifi? _Da! Pai dati-mi și mie parola va rog, și intru și așa le dau colegilor locația, și a mai durat 2 ore până au ajuns după mine!
Cert este că, deși era o localitate desprinsă parca din anii 70, era în mijlocul pădurii și în creierii munților, nu a existat o zi, dar măcar o zi, in care sa fiu lăsată acolo!
Mă cunoșteau toți, mă așteptau, că știau la ce ora vin, mergeau cu mine până când am completat întreaga listă de oameni, îmi conformau apartenența la firma despre care spuneam că o reprezint.
La un moment dat, chiar reprezentantul local din zona, știa că sunt în zona, a început să plouă, și ma căutat cu mașina pe strada, și mă ducea el, in special la clienții mai sceptici pentru a le confirma prin prezența lui, că da, eu sunt cine sunt, că și el mai nou îmi era coleg :)
Ce sa spun daca mai stăteam mult acolo, puteam candida liniștită la primărie că sigur mă votau acei oameni 😅😅😅.
Un sat pitoresc, cu parau de-a lungul drumului, cu oamenii simpli dar oameni, într-o săptămână cât am stat acolo, eram oaspetele de onoare al localității, și a fost una dintre cele mai frumoase experiențe din viața mea 😇.
Pace și lumină îți doresc 😇
Comentarii
Trimiteți un comentariu