EMANUELA POTOMEANU

  Defapt nu alcoolul în sine este o problema, ci mai degrabă consecințele pe care le provoca! Știu că majoritatea dintre voi, când va gândiți la alcool, automat, va gândiți la bărbați, și pe bună dreptate, deoarece, se știe că numărul celor cu această problema, cel puțin la nivel de dependenta, este mai mare procentual vorbind la bărbați decât la femei.   Însă să nu credeți că nu există și femei dependente de alcool. Ooo ba da există, și între noi fie vorba, reacția femeilor aflate sub influența alcoolului este mai violenta decât cea a bărbaților!  Se poate pierde familia din cauza alcoolului? Nu! De ce? Pentru că nu alcoolul este problema ci, consecințele lui 😐! Și da, dacă alcoolul provoca anumite consecinte peste care familia nu poate trece, da se poate pierde familia!   Care este reacția familiei și a societății, cu privire la cei care sunt dependenți? A da! Dacă mai bei te părăsesc 😀.    Bineînțeles că omul constrâns de situație, ori reac...

     Am fost întrebată de un om foarte important din viața mea....   Care este secretul ce ma făcut să depășesc cele mai grele încercări...    Încercări atât de grele încât unii poate ar rămâne cu traume din ele...     Însă eu am reușit, atât de bine încât, nici măcar urma acelor încercări nu mai este vizibilă...     Și mai mult decât atât... Atunci când oamenii pe care ii iubesc au fost incercati foarte greu...     Am avut puterea.... De ai scoate din întuneric în așa hal, încât nu mă așteptam nici eu că o voi face...     Și am fost întrebată cum .... Că... Poate mai sunt și alții care... Sunt depășiți la propriu de diverse situații, și...      Poate că îi ajută să știe cum? Cum am reușit, atunci pe loc... Am incercat sai ofer un răspuns însă nu a fost unul foarte complet...     Secretul este Credința, și veți spune că da...     Acum urmează să spună că...

     Prometeu, și legat pe munte… Este tot Prometeu… Cu aripile legate de sus vede lumea… De acolo… De la cea mare înălțime…. Este de ajuns o privire.. o privire de lumina…      Pentru a alunga întunericul din preajmă… Scopul său a fost mereu să aducă lumina in lume… Cu tot riscul de a fi pedepsit… Dacă aripile sale ar fi eliberate?       Nu le-a mai folosit de atât de multă vreme.. încât… Nu garantez ce control mai are asupra lor…. Îi va trebui un timp sa le dezamorteasca…       Până atunci s-ar putea sa fie periculos… Și da… Pentru un timp poate ii va fi teama sa zboare cu ele… De ce? Pentru nu vrea sa provoace distrugeri printre oamenii pe care ii iubește atât de mult….        Însă din momentul libertății sale….. Nu va mai rămâne groapă sau suflet neluminat…. Lumina va fi atât de orbitoare…. Încât cine nu învață să vadă cu puterea sufletului său parte din divinitate.. fizic va orbi…   ...

         Te ingnor atât de mult încât, atunci când tot eu te scot din mocirla te curat și te pun pe piedestal, te umplu de lumină acolo unde o lume întreagă arunca cu întuneric, eu îți mențin lumina sufletului aprinsă și o cresc….       Însă te ignor atât de mult încât tu nici măcar nu ști cum ai ajuns pe tronul vieții tale… Te-am luat efectiv de unde erai și te-am spălat cu lumina mea, iar tu habar nu ai că eu am făcut asta…       Însă ști de ce am ales sa fie așa? Pentru că altfel nu as fi putut slefui acel diamant aruncat în mocirla… Nu mi-ar fi permis….       Îl voi ignora in continuare… Pentru că știu că având fiecare lumina proprie… Învingem de 2 ori mai mult întuneric…       Eu iubesc tot ce mă înconjoară…. Iar tu… Tu nu faci o excepție…

           Uneori…. Ce e sub apa…. Nu cunosc nici eu….       Doar privesc propria mea furtuna…. Și .. mă străduiesc să invat ceva din ea …… Nu sunt o insulă plutitoare…. Sunt un adevărat munte…. Un munte…. Un munte care….       Iubește marea… O iubește atât de mult… Încât sa îmbrăcat cu ea…. Și sa inclus in peisaj … Dar fiți atenți…. Am zis un munte .. un munte ce e sursa de viață pentru tot ceea ce îl înconjoară….       Nu sunt o stâncă moarta …. Chiar daca unii, odată la un timp mai fac confuzia asta…. Mă intrebi daca te iubesc? Oo daaa știu că te întrebi asta, chiar daca nu îndrăznești să mă întrebi….       Răspunsul meu? Răspunsul meu este: eu iubesc tot ceea ce mă înconjoară…. Iar tu …. Tu nu faci o excepție…. Acum că ai aflat…       Concluzia ta: aha! Deci este îndrăgostită de mine  … Am zis că te iubesc, la asta am răspuns…   ...

      Și toate drumurile duc la Roma…. Ajungi la un moment dat… Că faci cam tot ce face un om într-o zi… Și la un moment dat te întrebi de ce?       De ce faci tot ce faci? Și de ce te îndrepți mereu in aceeași direcție? De ce când zici gata, nu mai fac nu mai dreg… Ceva din interior te trimite din nou la treabă? De ce? De unde motivația?       Ajungi prins în tot ce faci, in mijlocul oamenilor, implicat în tot ce ne înconjoară, si… Cum am ajuns aici? Ce urmăresc? Știți voi? Asta este cursul meu…       Dunărea izvorăște din munții Pădurea Neagră, și străbate prin continent, și… Imaginează ți tu că faci un baraj acolo de unde izvorăște și… Îi spui ști draga mea Dunăre… Până aici mergi că… Așa vreau eu… Așa am chief…       Și Dunărea fiind o apa…. Ascultătoare…. Se va odihni (crezi tu) o vreme până când cel mai probabil darama barajul sau daca nu… Îl ocolește… Și ghici ce: tot în marea neag...

       Omul care te iubește… Vede divinul din tine… Chiar și atunci când tu vezi întuneric…       Îți citește fiecare particulă a aurei tale… Fiecare gând… Dacă te gândești la el știe …       Dacă te doare ceva știe… Indiferent la câți kilometri te afli de el… Dacă treci prin ceva ce te depășește știe, și intervine pentru tine prin orice mijloace are la îndemână… Chiar și atunci când nimeni nu o face… Nici măcar tu…       Când te iubește un om îți citește fiecare privire…. Se uită în ochii tăi și nu asculta ce spui tu, asculta ce spune Dumnezeu prin ochii tăi….       Îți cunoaște fiecare respirație, fiecare grimasă, fiecare dans al mersului tau… Și dacă trebuie sa fie scut împotriva furtunii pentru tine o face, dacă trebuie sa fie însăși furtuna o face… Și nu, nu te va priva niciodata de  libertate….       Nu te va tine niciodată de nicăieri, nu te va rupe de ce ...

     Ne uitam in jur… si vedem oameni…. multi oameni… distrusi…. viciati.. lipsiti de autocontrol… lipsiti de speranta… unii poate chiar si de adapost…. si da… astfel de oameni sunt nocivi, poate chiar perculosi pentru cei din jurul lor… poate chiar si pentru propia lor familie…. si toata lumea ii judeca…. si arunca in ei cu pietre si noroi… dar cati dintre noi se intreaba?       Cum au ajuns asa? De obicei… acesti oameni au ajuns asa… in urma unei copilarii traumatizante, a unei iubiri pierdute… pentru ca au fost murdariti cu atat de mult noroi, incat au ajuns sa se poarte ca atare.. fara sa mai incerce sa se curete…. in spatele fiecarui monstru viciat si inrecuperabil psihic si social, a stat un copil nevonovat, distrus de societate….

        Da, și este valabil și invers… Oamenii sunt obișnuiți, poate chiar educați de mici că … Dacă cineva nu vine și nu impune lucruri în mod agresiv, atunci acea persoană nu îți acorda suficientă atenție, sau nu produce stimulentul minim necesar, pentru a atrage atenția, și a stârni emoții, indiferent de care, fie ele și negative.. .       Am întâlnit situații în care în partener, fie el bărbat sau femeie, devine de-a dreptul plictisitor, și obositor, dacă nu menține persoana de lângă el la foc automat…  Însă majoritatea nu conștientizează că… Acest gen de comportament este toxic din ambele părți! 1 este toxic pentru persoana care manifestă aceast gen de agresivitate pasiva, pentru că nici un fel de agresivitate nu ar putea fi vreodată normala sau sănătoasă, dar este toxic și pentru persoana care, dacă nu vede astfel de agresivitate la cineva, acel cineva este lipsit de culoare 😐, aici am o recomandare…       Voi cei ...