Te ingnor atât de mult încât, atunci când tot eu te scot din mocirla te curat și te pun pe piedestal, te umplu de lumină acolo unde o lume întreagă arunca cu întuneric, eu îți mențin lumina sufletului aprinsă și o cresc….
Însă te ignor atât de mult încât tu nici măcar nu ști cum ai ajuns pe tronul vieții tale… Te-am luat efectiv de unde erai și te-am spălat cu lumina mea, iar tu habar nu ai că eu am făcut asta…
Însă ști de ce am ales sa fie așa? Pentru că altfel nu as fi putut slefui acel diamant aruncat în mocirla… Nu mi-ar fi permis….
Îl voi ignora in continuare… Pentru că știu că având fiecare lumina proprie… Învingem de 2 ori mai mult întuneric…
Eu iubesc tot ce mă înconjoară…. Iar tu… Tu nu faci o excepție…

Comentarii
Trimiteți un comentariu