După cum ați observat, deja a devenit o adevărată serie, acest subiect, am vorbit până acum despre cauzele și consecințele emoționale și biologice auspra individului consumator.
Acum vom vorbi despre consecințele alcoolului asupra vieții de familie, și a vieții celor care depind și de care depindem direct, fata de care avem atașament emoțional mai pe românește 😇
In momentul in care consumul excesiv de alcool al unei persoane, provoacă consecinte peste care cei apropiați nu pot trece, sau sunt profund afectați, situația poate deraia in 2 direcții, bineînțeles, din păcate ambele negative 😒.
1. Familia, apropiații încearcă să se adapteze la situație, aici putem vorbi de copiii acestuia, sotie, părinții lui, persoane pe care acesta le reprezintă. In sensul că, el conviețuiește ani, cu apropiații, ei se obișnuiesc cu situația și se comportă ca atare.
Aici situația este una negativă privită din ambele unghiuri. Eu personal nu vad nimic pozitiv aici și voi explica imediat de ce:
a. Din perspectiva individului, deoarece acesta este marginalizat de familie, nu se mai bazează apropiații pe el, își pierde credibilitatea, dacă vorbim de persoane mai vulnerabile (copii, sotie, mama) poate inspira chiar panică și dezgust, și orice om sănătos emoțional, poate sa își de-a seama că, nimeni ce inspira aceste consecinte, nu poate spune că sunt obiective dorite, care om sănătos ar fi cu inima împăcată, că inspira cei mai apropiați oameni la traume?
b. Negativ în perspectiva apropiaților. Va imaginați trauma trăită de un copil al cărui tată este agresiv? Sa vrei sa îi sari in brațe când ești copil, dar sa fi nevoit să fugi, de frica? Sau sa fi copil și să fi martor la agresiune împotriva mamei, și/ sau a bunicilor?
Traumele astea le simt și adulții, numai că eu se laudă mai puțin cu ele.
Mai exact cine trăiește pe termen lung într-un astfel de mediu toxic, mai ales daca aceasta perioadă include și copilăria, așa că: atenție părinți care va știți vulnerabili din acest punct de vedere:
-isi pierde stima de sine.
-vede in comportamentul părinților o normalitate pe care instinctiv va avea tendința să o repete in perioada lui adulta, iar pentru a nu face asta are nevoie de o autoeducație conștientă, poate chiar și de terapii.
-creste cu senzația că el este oricum fiul lui x, pe care toată lumea îl știe cum este, deci nimeni nu are așteptări prea bune de la el, deci pa pa, perseverență.
-poate dezvolta in timp atacuri de panică, mai mult sau mai puțin explicabile.
- dacă vorbim de fete, ele crec cu falsa impresie că nu există barbati nonalcoolici deci și vor căuta un partener care sa ii confirme asta (mai citește odată ce am scris la acest paragraf)
-daca vorbim de băieți vor crește cu ideea că nu te asculta soția decât dacă bei, și dacă o bati, că este ceva normal sa îți știe femeia de frica ....
-lista poate continua
Așadar, acestea sunt consecințele celor care se adaptează la context, dacă voi vedeți ceva bun aici, va felicit pentru pozitivism.
2. Familia renunță la convituirea cu individul afectat. Consecinte:
a. Individul va continua cu al său obicei, la fel cum am scris in partea 1 a acestui articol, îl găsiți tot aici pe blog, și cu consecintele sale biologice, menționate în partea a 2a tot aici găsiți.
b. Pentru restul familiei, își continuă viața făra persoana in cauza, probabil cu ceva părere de rău pentru el, însă cel puțin în privința copiilor, deși da individul afectat are nevoie de ajutor, acel ajutor de care are nevoie este unul specializat (tratamente, terapii etc) ajutor pe care ai lui copii, mai ales mici nu îl pot oferi, însă prezenta copiilor zeci de ani lângă el, îi poate afecta pe viață ...
Acum poate înțelegeți de ce am fost mereu tentata sa schimb destine la propriu. Cei care mă cunosc bine chiar pot înțelege 😇
Diferența între punctul 1 și punctul 2 este una uriașă 😇deși nici una din situații nu este roz. Când ai de ales intre 2 rele, o alegi pe cea mai puțin rea.
Iar pe oricine doriți să ajutați vreodată faceți în așa fel încât să îi puteți ajuta fara a fi voi afectați 😇
Comentarii
Trimiteți un comentariu